De ce animalele pot reprezenta o adevărată terapie pentru oameni

Un alt aspect important este legat de stările emoționale implicate în această conexiune, în care putem primi o așa numită ‘afectivitate necondiționată’. „Ea nu este complet necondiționată, știm că animalele se atașează de persoana care le îngrijește, le hrănește, le mângâie etc, doar că ele nu o fac la fel ca persoanele care ne sunt apropiate. Acestea pot să nu fie disponibile să ne ofere atenție și afecțiune oricând, oricum, în orice cantitate. Animalele uită ușor și nu au resentimente, ca oamenii. Dacă le-ai tratat bine, te vor „răsplăti” tot așa, emoțional vorbind. Se cunoaște faptul că sunt animale atașate de stăpânii lor, care arată o suferință enormă la pierderea stăpânului, că sunt animale care „simt” stările emoționale diferite sau chiar unele care „simt” că stăpânul lor are o anumită durere, însă nu toate dețin aceste însușiri și nu știu să existe studii și cercetări în acest domeniu prin care toate acestea să fie explicate”, precizează Andreea Chițu, de la Centrul MindCare, pentru Gândul.

Animalele ne pot (re)aminti că nu ne costă nimic să oferim grijă și afecțiune altora, chiar și lor, fără a aștepta ceva la schimb. „Legat de acest lucru aș lega și un alt efect important care se referă la mobilizarea energiei. Animalele au nevoie să le îngrijești, să le cureți, să le hrănești, să le iubești, să le plimbi, etc, iar acest lucru poate păstra un obicei, sau crea un sens nou pentru cineva care și-a pierdut reperele externe sau interne, de exemplu după moartea cuiva drag. Te pot scoate din casă pentru plimbare, socializare, deci îți pot acorda un sens ‘existențial’.

În ceea ce privește caii, aici este un o altă problemă, mai ales legată de cadru de lucru, la fel ca și terapia cu delfini. Ei trebuie să fie antrenați să lucreze cu copiii sau adulții cu diferite tulburări sau dizabilități. Cadrul de lucru presupune și un antrenor-terapeut care să știe clar care sunt cadrul și limitele de lucru, modalitatea optimă și maximă de ‘utilizare terapeutică’ a acelui animal, personalitatea lui etc”, concluzionează psihoterapeutul.